Anna Lesko dă replică femeilor care o judecă: Nu sunt vulgară. Am o sexualitate asumată. Îmi scrii că sunt o mamă imorală. Cine eşti tu să-mi dai sfaturi?

Cântăreaţa Anna Lesko (40 de ani) le-a dat replică femeilor care o jignesc şi o critică pentru ipostazele senzuale în care pozează şi se prezintă pe scenă, dar şi celor care afirmă că din acest motiv nu ar fi o mamă suficient de bună pentru copilul ei. Anna Lesko a semnat un text adresat celor care o judecă pentru modul în care alege să se expună în public, făcând referire la fotografiile şi show-urile îndrăzneţe.

Cântăreaţa afirmă că femeile care o critică sunt de fapt acelea care îşi reprimă sexualitatea şi nu au curajul să se bucure de propriul corp.

„Tu, hateriţa, sexualitatea îţi trezeşte teamă, nu eşti capabilă să te bucuri de extazul corpului tău, te apucă tabuurile şi neliniştea, restricţii culturale şi familiale când vine vorba despre sex, când trebuie să îţi laşi corpul să vorbească. Eşti o femeie în captivitate, prinsă în capcana sexualităţii reprimate. Nu-i aşa că este cel mai simplu să arunci cu noroi (curvă, târfă, stricată, concubină, vrăjitoare) decât să te confrunţi cu profunzimea îndoielilor tale personale?“, îşi începe Anna Lesko textul publicat pe Facebook, alături de o fotografie nud (foto jos).

Anna Lesko consideră că nu este vulgară, ci îşi cultivă feminitatea şi sexualitatea: „Eu nu sunt vulgară. Sunt senzuală, cu un sex-appeal puternic, asumat şi cu un mesaj artistic dacă poţi să-l citeşti printre rânduri. Postările mele sunt presărate cu autoironie, puţin sarcasm, umor şi mult fun“.

Cântăreaţa le dă o replică dură şi celor care îi reproşează că are un comportament inadecvat având în vedere că este mamă. Cântăreaţa s-a despărţit anul acesta de iubitul ei, DJ Vinnie, după 8 ani de relaţie. Cei doi au împreună un fiu.

„Cu spume la gură îmi scrii că sunt o mamă imorală. Serios?! Cine eşti tu să dai sfaturi sau să ai o opinie sau să judeci atât de aspru statutul meu de mamă, darul suprem de la Dumnezeu?! Ce ştii tu despre mine?! Nimic! Nu poţi forma o opinie despre cineva doar prin prisma meseriei. Scena îmi permite să fiu oricine acolo, să întruchipez cele mai senzuale şi adânci stări, vise, mesaje atât prin melodiile mele, cât şi prin limbajul trupului, coregrafie, scenografie, lumini şi atmosferă.

Dar ce nu ştii tu este că odată coborâtă de acolo mă transform într-o femeie reală, într-o mamă, într-o gospodină şi iubită. (…) Nu îţi face griji pentru Adam, fiul meu, care fii sigură că primeşte o educaţie aleasă. Am mare grijă să îi insuflu importanţa familiei, rolul meu şi al tatălui său în viaţa lui, chiar dacă nu mai suntem parteneri de viaţă. Şi ca să îţi răspund la întrebarea «Ce o să zică fiul tău?», de ce mami a lui este, citez, «bombă sexi», pentru că este o artistă, când va fi o contabilă se va comporta ca atare.

Îmi iubesc copilul mai presus de orice. Am ales să mă despart de tatăl copilului meu având motive temeinice. Da, sunt o mamă singură şi nu este uşor, îmi câştig existenţa pe propriile mele speze. Este o meserie frumoasă, care îţi aduce multă satisfacţie emoţională, dar şi foarte solicitantă. Sunt o norocoasă şi o luptătoare“.

Redăm integral textul semnat de Anna Lesko:
„Tu, hateriţa, sexualitatea îţi trezeşte teamă, nu eşti capabilă să te bucuri de extazul corpului tău, te apucă tabuurile şi neliniştea, restricţii culturale şi familiale când vine vorba despre sex, când trebuie să îţi laşi corpul să vorbească. Eşti o femeie în captivitate, prinsă în capcana sexualităţii reprimate. Nu-i aşa că este cel mai simplu să arunci cu noroi (curvă, târfă, stricată, concubină, vrăjitoare) decât să te confrunţi cu profunzimea îndoielilor tale personale?

Tu, femeie domestică, nu ai curajul să scoţi capul din ograda ta decât când este vorba despre o bârfă şi de a jumuli pe vreo «curajoasă» care te orbeşte trecând strada. Eşti rea şi neagră în cerul gurii, latri toată ziua până şi la umbra ta. Ai uitat să te iubeşti pe tine, nu mai vrei de fapt să te mai placi. Dai vina pe copil pentru corpul tău dezordonat, învinuieşti bărbatul pentru depresiile şi complexele tale, cauţi oriunde motive pentru nefericirea ta, dar răspunsurile tot la tine sunt şi tot tu poţi schimba asta.

Stai şi te complaci într-o situaţie sau alta, te acreşti pe zi ce trece, te constipi, îţi creşti copiii conform stărilor, iar bărbatul nu te mai suportă. Şi ghici ce?! Tu tot mai dependentă devii de el, iar el drept răspuns te respinge. Tu supărată, ciufulită, umflată de plâns, molfăind cu gura plină de carbohidrat asezonat cu un mezel, îndeşi mâncarea cu degetul arătător fără să conştientizezi sursa ta de disconfort emoţional, plină de reproşuri, dar fără să cauţi solutii, te pui în faţa gadget-ului să «navighezi» prin online şi îmi trânteşti câte o «scrisoare» electronică, bogată în morală, sfaturi cum să îmi cresc copilul, ce educaţie să îi dau şi cât de grav este că m-am despărţit de tatăl copilului meu.

Mă condamni întruna să fiu arsă pe rug pentru feminitatea şi sexualitatea din mine cu care am fost înzestrată şi pe care le-am cultivat de-a lungul anilor. Evident că «boala» de care suferi tu nu te lasă să vezi altfel decât negativ explorarea feminităţii mele. Eu nu sunt vulgară. Sunt senzuală, cu un sex-appeal puternic, asumat şi cu un mesaj artistic dacă poţi să-l citeşti printre rânduri. Postările mele sunt presărate cu o autoironie, puţin sarcasm, umor şi mult fun.

Cu spume la gură îmi scrii că sunt o mamă imorală. Serios?! Cine eşti tu să dai sfaturi sau să ai o opinie sau să judeci atât de aspru statutul meu de mamă, darul suprem de la Dumnezeu?! Ce ştii tu despre mine?! Nimic! Nu poţi forma o opinie despre cineva doar prin prisma meseriei. Scena îmi permite să fiu oricine acolo, să întruchipez cele mai senzuale şi adânci stări, vise, mesaje atât prin melodiile mele, cât şi prin limbajul trupului, coregrafie, scenografie, lumini şi atmosferă.

Dar ce nu ştii tu este că odată coborâtă de acolo mă transform într-o femeie reală, într-o mamă, într-o gospodină şi iubită. Ce nu ştii tu este că aş putea să îţi dau lecţii în multe privinţe – un gust estetic bine dezvoltat, la multe de-ale casei. de la a croşeta, coase, găti, a face curăţenie impecabil. Crescută mult timp la ţară, isteaţă foc, te mănânc pe pâine în gospodărie, dar şi în ceea ce priveşte menirea unei femei. Am observat şi câţiva bărbaţi comentând privind partenera de viaţă ca pe o bonă sau femeie de serviciu. Ea însumează mult mai mult de atât, ea poate fi universul tă, doar să îi dai o şansă.

Nu te mai lăsa păcălită de imaginea mea artistică. În aproape 20 de ani de carieră în muzică nu am făcut acest gest, să mi te adresez. Şi nici nu o să mă vezi curând făcând asta din nou. Nu consider necesar să mă cunoşti altfel decât prin muzica şi spectacolele mele. Dar insistentă ai devenit prin lecţiile de viaţă pe care mi le dai şi eşti din ce în ce mai în ceaţă.

Am simţit ca fiind oportun să îţi înşir câteva rânduri pentru a ne lămuri că: Dragă hater, sunt foarte bine, sănătoasă, aici unde mă aflu. Sunt iubită, respectată şi apreciată de cei care îmi sunt aproape şi mă cunosc. Am puţini oameni pe care i-am lăsat să mă cunoască aşa cum sunt şi nu vreau mai mult.

Nu îţi face griji pentru Adam, fiul meu, care fii sigură că primeşte o educaţie aleasă. Am mare grijă să îi insuflu importanţa familiei, rolul meu şi al tatălui său în viaţa lui, chiar dacă nu mai suntem parteneri de viaţă. Şi ca să îţi răspund la întrebarea «Ce o să zică fiul tău?», de ce mami a lui este, citez, «bombă sexi», pentru că este o artistă, când va fi o contabilă se va comporta ca atare. Îmi iubesc copilul mai presus de orice.

Mă transform într-o leoaică, sfâşii tot ce îmi stă în cale când vine vorba de Adam. În trecut căsătoria era o instituţie mai pragmatică, dragostea era opţională. Femeile creşteau copii şi împărţeau cana cu făină şi zahăr, bărbaţii munceau şi se relaxau, dar nu în compania lor neapărat. Sau o chestiune economică ca un parteneriat pe viaţă, unde respectul prima, iar dragostea chipurile apărea pe parcurs.

Astăzi suntem liberi să fim cu cine vrem şi chiar din dragoste din prima, nu pe parcurs, în aşteptarea lui la geam sau prispă. Am ales să mă despart de tatăl copilului meu având motive temeinice. Da, sunt o mamă singură şi nu este uşor, îmi câştig existenţa pe propriile mele speze. Este o meserie frumoasă, care îţi aduce multă satisfacţie emoţională, dar şi foarte solicitantă. Sunt o norocoasă şi o luptătoare.

Iartă-mă că ţi-am spus atât de multe, neobişnuit mie, dar atât de puţine pentru tine. Totuşi sper că într-o zi vei înceta să îmi trimiţi «scrisori de îngrijorare» pentru mine şi te vei concentra ca a ta grădină să devină frumoasă, îngrijită, cu un parfum floral şi fructat al tău, unic, o grădină luminoasă unde te poţi opri pentru un minut să inspiri aerul ei bogat în diverse arome şi să exclami: «Este extraordinară femeia asta!»“

Altii mai citesc si..