Razalăi reteta veche mult căutată

Vă aduc in atentie un preparat foarte puțin cunoscut, un alt fel de paste făinoase artizanale, ale cărui origini se pierd in negura istoriei culinare.

Este un preparat foarte accesibil ca ingrediente dar care implică ceva mai multa muncă manuală. Dacă folositi un robot la framântare, munca se simplifică intr-o oarecare măsură. Nu total însă, pentru ca avem nevoie de un aluat foarte tare, care sa se poata rade usor pe răzătoarea cu gauri mari, asadar s-ar putea ca performantele aparatului sa nu fie suficiente, va fi nevoie de implicarea dvs. personala.

Asadar, se framanta foarte bine un aluat din faina, puțină sare si ouă . Aluatul trebuie sa fie foarte tare, cum spuneam, astfel ca se adauga făină până la obtinerea consistentei dorite.

Se rade apoi aluatul si se intind pastele obtinute la uscat. Aceasta este o etapa ce e foarte usor de zis, dar mai greu de facut, e „examenul” calității aluatului frământat : dacă acesta este prea moale, trebuie lucrat la rezolvarea problemei.

In anii de demult, femeile aveau nevoie de multa imaginatie pentru ca din putinele ingrediente ce le aveau la îndemână sa poata găti variat, astfel ca au născocit forme diferite , cu unelte simple, pentru acelasi preparat.

Razalăii, desi mai rudimentari in aparență , aveau un plus de aroma față de pastele făcute din acelasi aluat: erau rumeniti in cuptor, simpli, sau stropiti cu ulei.

Se adăugau in supe sau mâncăruri cu sos, se fierbeau in lapte sau erau ingredientul cheie la sarmale.
Sarmalele cu razalăi aveau un gust special, dat de razalăii stropiti cu oloi de ruje( ulei de floarea soarelui), facut la moara din sat, si rumeniti in blodărul şporului(cuptorul sobei). Pentru un plus de gust se puneau „drojdii” de ulei, adica depunerile , extrem de gustoase, ce se asezau la baza vasului in care se punea uleiul la limpezit. (Cam in doua, trei zile după aducerea de la moară uleiul se limpezea si era mutat, cu grija, in sticle iar „drojdiile” erau puse separat si folosite mai repede la sarmale sau alte preparate). Uneori se punea si păsat (crupe de porumb), in combinatie cu razalăii, iar in continuare se proceda obisnuit, ca la orice sarmale.

In copilaria mea se găsea deja la magazinul din sat orez pentru sarmale, se gaseau si paste fainoase; din fericire mama mai facea totusi, uneori, din nostalgie, preparate din copilaria si tineretea ei.
Nascuta in 1940, cu tatăl plecat pe front si mort acolo, prinsese vremuri grele, cand orice imbucătură de mancare era pretioasa; bunica, mama ei, vaduvă săracă , mergea pe jos zeci de kilometri pentru a cauta de lucru, la săpat sau secerat, iar ea ramanea in grija vecinilor si se gospodarea cum stia, invatand astfel sa coacă paine de mălai in cuptor si sa gătească. Eu ascultam cu nesat povestile ei si o rugam sa faca mâncărurile acelea simple despre care imi povestea, si care mi se pareau, si chiar erau, atat de gustoase! . Imi era totusi asa de greu sa inteleg cum a fost posibil sa nu aiba mancare, cum o bucata de paine alba in casa devenea un adevarat eveniment, o sarbatoare!

Astfel am devenit pasionata de paste, imi place sa experimentez, sa învăț retete noi, dar imi place cel mai mult sa readuc in atentie retetele vechi, ce nu merită sa se piardă , consider că si copii de azi au dreptul sa cunoască gustul mâncarurilor cu care am crescut noi si inaintasii nostri. Din fericire fiica mea, Corina, imi impartaseste pasiunile si astfel, impreuna reusim sa va pregatim delicioasele paste de casa, atat de variate.
Vă plac pastele de casă ? Le faceti sau le cumpărați ? Dar razalăi (sau corespondentul lor cu altă denumire, pe care mi- ar placea sa o cunosc) ati gustat vreodata?

Altii mai citesc si..